Migraţia cercetătorilor români

Ne punem deseori problema de ce sistemul de cercetare este unul şubred. De ce majoritatea cercetătorilor români care au terminat o facultate îşi îndreaptă atenţia către străinătate. De ce în ţara noastră, în ciuda încurajării timide din partea Ministerului, tot mai mulţi tineri performanţi, cu rezultate remarcabile, sunt atraşi de ofertele străine. Sunt multe întrebări la care le ştim răspunsul, la care le cunoaştem sursele şi efectele, însă la care doar răspundem, cei îndreptăţiţi să le rezolve plecând capul şi arătând cu degetul către alţi oameni. Unii mai responsabili decât ceilalţi, dar nici unul suficient pentru a impune o schimbare.
De obicei, stagiul într-un institut naţional este folosit de ei pentru căutarea unui serviciu mai bine plătit. Din acest motiv, numărul celor care pleacă este din ce in ce mai mare. Motivaţia puerilă "vin alţii" nu-şi are niciun fundament. De fiecare dată, tinerii cercetători sunt alţii, cu alte viziuni, cu altă experienţă şi cu un nou set de perspective. S-ar putea ca anul viitor doar 50% din cei prezenţi acum să-ţi calce pragul institutului. De ce? Pentru că nu i-ai valorificat pe cei prezenţi şi urmatorii vor afla asta.
Pentru mulţi, dar mai ales pentru domnul Horia Ene (fost ministru al Cercetarii), emigrarea poate constitui o problemă personală, insa atunci când acest fenomen ia proporţii, repercusiunile sunt nefaste pe termen lung. De aceea va propun sa analizam situatia cercetarii romanesti actuale.

Situatia actuala
Din punct de vedere al investiţiilor, procentul preconizat din PIB pentru anul 2010 este de 1%, urmând ca până în 2013 acesta să ajungă la 1,5 %. Comentariu: În octombrie 2008, Călin Popescu Tăriceanu a susţinut iniţiativa de a acorda cercetării 3 % din Produsul Intern Brut, [1] aproximativ 1 miliard de dolari, precizând că “un învăţământ performant, care să funcţioneze ca o locomotivă, alături de o cercetare viabilă vor deveni reperele dezvoltării economiei româneşti.” (click pe imagine pt. rezolutia maxima) Datele obţinute de la Eurostat, institutul european de statistică, ne arata totuşi că investiţiile româneşti în domeniul de cercetare sunt mult mai reduse decât declaraţiile oamenilor noştri politici.
Statele care au alocat cel mai mare procent din PIB pentru cercetare au fost: Suedia (3,82% din PIB), Finlanda (3,45%), Germania (2,51%), Austria (2,45%) şi Danemarca (2,43%). La celălalt capăt al clasamentului, ţările care au alocat cei mai puţini bani cercetării sunt: Slovacia (0,49% din PIB), Bulgaria (0,48%), România (0,46%) şi Cipru (0,42%).
România a alocat 444 milioane de euro pentru cercetare în 2006, comparativ cu 486 milioane de euro în cazul Sloveniei, 900 milioane de euro în cazul Ungariei, 1,761 miliarde euro în cazul Cehiei şi 1,513 miliarde euro în cazul Poloniei. [2]

Făcând o retrospectivă, în ţara noastră, fondurile pentru cercetare au avansat de la 0,37% din PIB în 2000 la 0,46 % din PIB în 2006, iar în 2008 la aproximativ 0.72 % , ceea ce ne dă de gândit asupra procentului de 3% promis de fostul premier.
Indiferent cât de mult analizăm datele, imaginea unei cercetări competente şi competitive lipseşte în România. Suntem cu mult în urma statelor care au înţeles că prin educaţie şi cercetare nivelul economic al ţării creşte. Suntem cu mult în urma statelor care şi-au dat seama că prin investiţii în infrastructură gradul de eficienţă creşte.


Nemultumirile cercetatorilor romani
Un capitol aparte il au nemultumirile. Prima cauza este, fara indoiala, lipsa echipamentelor performante care sa permita niste cercetari de nivel mondial. Astazi, aceasta problema este pe jumatate rezolvata prin faptul ca se poate participa la un proiect international care sa-ti permita lucrul alaturi de un colectiv de cercetare europeana, cu dotari corespunzatoare.
A doua problema stringeta o reprezinta valoarea modica a proiectelor de cercetare din institutiile nationale care determina o salarizare necorespunzatoare. Chiriile extrem de ridicate din Bucuresti, lipsa suportului financiar din partea parintilor in cazul insuficientei se pot dovedi cateva probleme extrem de grele pentru un tanar cercetator.
Un al treilea motiv de nemultumire este constituit de modul in care se evalueaza proiectele de cercetare. Comisiile responsabile cu impartirea banilor functioneaza, de cele mai multe ori, dupa principii greu de explicat stiintific. Uneori conteaza mult mai mult daca il cunosti pe cel care te finanteaza, decat valoare proiectului in sine. Alteori, lipsa documentarii comisiei asupra unei probleme transforma un proiect impresionant intr-unul banal. Multi devin evaluatori doar pentru ca se invart niste bani si, nu-i asa, mai bine sa-i iei decat sa-i dai. [3]
In epoca vitezei, unde internetul a devenit ceva banal, foarte putini cercetatori romani reusesc sa ia contactul cu cei din strainatate. Organizarea unui forum/site de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii dedicat acestui subiect ar aduce, fara indoiala, avantaje atat in randul celor plecati, cat mai ales celor care isi propun sa realizeze proiecte in Romania si au nevoie de sprijinul unui cercetator cu experienta. Lipsa contactului intre cercetatori duce incet si sigur catre imbatranirea cercetarii romanesti. Singura asociatie care a incercat sa adune oamenii de stiinta ai Romaniei, ce-i drept intr-un loc virtual, este AdAstra. Insa... Guvernantii nostri sunt preocupati sa sugrume cat mai mult bugetul cercetarii: Fostul ministru Anton se plânge: „Bugetul cercetării e de ...“ (30 ianuarie 2009) [4]



Posibile solutii
Chiar daca pare o masura avangardista, trebuie sa sprijinim plecare cercetatorilor catre o institutie din strainatate deoarece numai asa se pot instrui la un nivel performant si competitiv cu celelalte tari - inclusiv cu ceilalti competitori.
Problema cea mai mare este ca-i uitam plecati si ne mai amintim de ei o data sau de doua ori pe an atunci cand citim in paginile publicatiilor straine de performanta lor. Ministerul Educatiei si Cercetatarii trebuie sa ofere solutii clare si pertinente tinerilor care au studiat in strainatate si doresc sa revina in tara. Pe langa minister si universitatile au rolul de a mentine contactul cu ei. Dar profitul sclipitor ce apare la sosirea noilor studenti, eliberarea diplomelor precum adeverintele si multe alte nereguli care se petrec in invatamantul superior romanesc sugruma practic orice dezvoltare corecta si reala a Romaniei.

"Acum 50 de ani, comunistii au infometat intelectualii in inchisori. Astazi, clasa politica reuseste aceeasi performanta in stare de libertate." Tudor Ionel Oprea

Asistam asadar la o realitate crunta care nu da semne de refacere si se transforma usor dar sigur intr-o gaura neagra a sistemului romanesc. Cel mai elocvent si, in acelasi timp, recent exemplu il reprezinta noul buget realizat de guvenul condus de Emil Boc. Cercetarea primeste nici mai mult, nici mai putin de 0.18 % din PIB, ceea ce inseamna aproximativ 1.1 miliarde de lei. [5] Rezultatul ? Aproximativ 800 de cercetatori dati afara din Institutul National de Fizica si Inginerie Nucleara. [6] Sa ne mai amintim de planurile indraznete (si asumate) pentru 2010 de alocare a 1% din PIB sau de fantezismul domnului Tariceanu care preconiza 3 % ?

Concluzii
Anul 2009 se dovedeste a fi unul dintre cei mai grei pentru cercetarea din Romania. Nerespectarea promisiunilor facute de guvernantii nostri nu mai reprezinta demult o noutate, insa nerespectarea legii constituie o incalcare grava care da prilejul tuturor sindicatelor si asociatiilor sa se reuneasca pentru eventuale proteste. Dar asa cum arata realitatea, nimic nu pare sa-i sperie pe conducatorii nostri. O asemenea cercetare nu poate exista. Nu poate creea si inova nimic.
Din punct de vedere financiar, pentru fiecare emigrant care a terminat o facultate, Romania pierde ca. 50.000 $ / persoana. [7] Suma simbolizeaza costul a 16-20 de ani de scolarizare, bani pe care societatea romaneasca nu-i mai poate recupera. Acestea sunt consecintele directe ale unei batai de joc ce tine de cativa ani buni si care continua si astazi.

1- Tariceanu: Educatia a primit si va primi 6% din PIB, iar Cercetarea va primi 3% din PIB
2- Romania, codasa in UE la cheltuielile pentru cercetare
3- Cuvânt la masa rotunda privind situatia tinerilor din învatamântul superior si din cercetare. (Mihai Bazu)
4- Fostul ministru Anton se plânge: „Bugetul cercetarii e de cacat“
5- Cercetarea se va prabusi doar cu banii pe care i-a alocat Guvernul
6- Bugetul lui Boc - 800 de cercetatori dati afara de la Magurele.
7- De veghe in cercetarea romaneasca (Tudor Ionel Oprea)

Jonglerii televizate

Zilele acestea am observat cat de putin pot face unii pentru mult. O intreaga tara a putut vedea cum "inaltarea" moderatorului printr-un platou de televiziune, asa zis "televiziune", se dovedeste a fi cel mai interesant lucru care se poate face pentru publicul roman. Pe langa mizeria informationala propagata de acest post, telespectatorii sunt facuti prosti prin astfel de gesturi ilare, regizate si comerciale, bineinteles, printr-un mod subliminal.
Ajunsa intr-un declin, televiziunea in discutie s-a gandit sa revitalizeze putin constiinta poporului asupra existenta ei prin niste gesturi penibile. Cum altfel ? Munca-i grea. Mai bine stai jos, butonezi lejer telefonul mobil, citesti pe post doua-trei sms-uri si jonglezi cu luptatorii. Felicitari pentru acest mod de gandire care va asigura traiul si zilele bune. Sincere compasiuni pentru cei care nu-si dau seama de aceste acte manipulatoare si de aceste marlanii televizate. Pacat ca se profita de lipsa de atentie, cultura, informatie a unor oameni din Romania. In loc sa folosim ceea ce am invatat sau pretindem ca am invatat in scopuri oneste, ne batem joc, radem si castigam bani din asta.
Si chiar, "de unde e tomberonu' asta" ?

Dispar articolele de 3 lei ?

Pe fondul si forma crizei financiare ce se anunta cu surle si trambite in Romania, anul 2009 nu este departe de a fi unul dintre cei mai grei pe care presa nationala ii va incerca.
Fie ca vorbim de publicatiile online sau tiparite, profiturile din publicitate devin din ce in ce mai mici din cauza firmelor care se gandesc la publicitate ca la ultimul lucru, la randul lor confruntandu-se cu probleme de natura economica.
Asadar, cu venituri mici din reclama, presa romaneasca trebuie sa se axeze mai mult ca niciodata pe abonati, pe cumparatorii zilnici, pe continut intr-un cuvant. Avalansa de suplimente care ne incarca bratul de fiecare data cand cumparam un ziar ne arata situatia destul de grea prin care trec marile trusturi. In fiecare luna avem de ales intre DVD-uri, CD-uri, ghiduri Tv etc. Noua campanie Adevarul care ofera o carte in fiecare joi ne demonstreaza inca o data ca este nevoie colosala de bani pentru a functiona intr-un sistem putin functional.
Solutia nu este unanima pentru fiecare ziar. Internetul se poate dovedi o solutie inteligenta de a-ti reduce costurile de productie si de a actiona intr-o zona cu multi vizitatori, insa cu o reclama slab platita (la ora actuala in Romania). Probabil, cea mai asteptata si reala solutie este suprimarea continutului de pe site-urile ziarelor si plasarea lui numai in editia tiparita. Sau, cea mai grea solutie: calitatea.

Aurora Simionescu, fata din stele

Pentru ea, stelele sunt mai aproape decat ne putem imagina. Universul cunoscut de noi este destul de mare, insa, datorita ei, a devenit si mai cunoscut.
Descoperirea sa, referitoare la un fragment din masa de “materie obisnuita” din univers înca necunoscuta oamenilor, a fost rasplatita in cadrul galei "Zece pentru Romania" cu premiul "Omul Anului".
Mass-media romanesti au aflat de meritul cercetatoarei romance din revistele de specialitate, precum "Astronomy" si "Astronomy Now" , cât si din media generaliste: Fox News, CBC, cat si USA Today.
Indragostita de tot ce este deasupra noastra, tanara romanca si-a inceput drumul catre stele din 1998 cand s-a inscris la colegiul "Murgoci" din Braila. In clasa a XI-a reuseste, in urma rezultatelor impresionante de la olimpiadele de fizica, sa fie selectata dintre 11.000 de elevi pentru o bursa de studii in Statele Unite, la colegiul "Deerfield Academy”, din Massachusetts.

"Pentru mine raspunsul este, intotdeauna, pasiunea. Cred ca fiecare trebuie sa faca in viata ceea ce il pasioneaza, ceea ce ii da impulsul de a fi activ, de a se implica. Daca esti pasionat, si astfel si motivat, vei invata de 2 ori mai eficient, de aceea inteleg rar intrebari de genul "dar la ce iti foloseste studiul asta"? Daca intr-adevar este pasiunea mea in viata sa studiez asa ceva, atunci imi foloseste - cel putin spiritual - si daca invat asta de 2 ori mai bine decat orice altceva, voi avea rezultate bune, voi fi recunoscut(a) si voi gasi astfel si un loc de munca."

In anul 2002, Aurora Simionescu se inscrie la Universitatea Internationala Bremen, beneficiind de toate materialele necesare cat si de plata cheltuielilor administrative din partea institutiei. Domeniile alese de ea pentru studiu sunt fizica, stiintele pamantului si astrofizica, cea din urma reprezentand si motivul notorietatii sale.
Trei ani mai tarziu, devine doctorand la Institutul "Max-Planck" din Germania. Teza sa va fi tocmai aceasta descoperire pe care se pregateste sa o redacteze impreuna cu un coleg din Olanda, Norbert Werner, coordonatorul studiului.

Cand nu sta cu privirea atintita spre stele, Aurora are ca hobby-uri dansul si dezbaterile: "Am facut dans modern (jazz) in clasa a 11a, 2 ani de dansuri de societate, la Bremen si acum am ajuns la salsa (am curs in fiecare marti). Cu dezbaterile - e greu de explicat. Dezbaterea e un "sport" britanic - un fel de discutie cu reguli. Exista o echipa pro, una contra, fiecare are 7 minute la dispozitie, tema e anuntata cu 15 min inainte de inceperea dezbaterii si pozitia (pro/contra) se trage la sorti. E extrem de fascinant, din multe motive: trebuie sa gandesti repede, si cateodata sa sustii puncte de vedere care nu iti apartin. Un exercitiu excelent de toleranta."

Importanta desoperirii sale reprezinta faptul ca intreg universul este compus din 95 % materie intunecata si 4-5 % materie obisnuita, barionica (protoni, neutroni etc.). “Dar, daca numaram toate obiectele - de exemplu, stele, galaxii s.a.m.d -, si adunam toate masele acestor obiecte, nu ajungem la aceste procente, ci la jumatate din ceea ce s-ar astepta. Si atunci întrebarea este: unde e restul?”.
Baza unei asemenea cercetari este, fara indoiala, folosirea unui telescop sau a unui satelit special pregatit pentru astfel de observatii. Insa, concurenta e apriga: "De exemplu, pentru a primi timp de observare cu satelitul pe care l-am folosit noi, exista in fiecare an, in octombrie, un concurs - oricine poate trimite o propunere in care se explica ce doresti sa observi, pentru cat timp si de ce. Toate propunerile sunt date unui comitet, in fiecare an altul, care decide cine primeste timpul de observare. Desigur, e putin mai greu, daca nu esti un cercetator recunoscut, dar in orice caz, daca ai o propunere foarte buna, vei fi acceptat. Asta pot spune cu certitudine: egoismul e foarte malefic pentru progres. Daca suntem egoisti (in stiinta, dar si, de exemplu, in politica) si ne e frica sa colaboram, sa incurajam oamenii talentati din jurul nostru, de frica sa nu ne-o ia inainte, nu devenim mai buni. Nici noi, si nici altii."

Nu ne ramane decat sa o felicitam pentru descoperirea realizata si sa nu-i uitam dorinta: "A doua oara când o descoperire face înconjurul lumii sa nu fie doar un nume român, ci un român de la un institut din România".
Felicitari Aurora ! Cand vom privii din nou stelele, vom stii ca esti una dintre ele.


Surse: Gandul, Cotidianul.

Presa online vs. tiparita

Digitalizarea excesivă a mijloacelor de comunicare duce la o "revoluţie" iminentă a modului de comunicare şi a suportului folosit.
Dacă Johann Gutenberg ne-a oferit unul dintre cele mai importante instrumente de scris în masă acum 600 de ani, evoluţia tehnologică ne-a arătat că este doar prima picatură într-un ocean, astfel, dezvoltarea computerelor din secolul XX deschide calea informaţiilor digitale constituite din 1 si 0, o metodă nouă de stocare, expunere şi propagare a informaţiilor.
Primul mesaj trimis sub forma de email este datat în anul 1971 de către programatorul american Ray Tomlinson, responsabil şi de celebrul simbol @.
David Filo şi Jerry Yang pun bazele, în 1994, primului mare portal informaţional, cât şi celei mai mari comunităţi de chat: Yahoo!.
În februarie 1995 se realizează primul apel telefonic pe internet în arhicunoscutul program de chat: Skype. În acelaşi an, apare şi primul post de radio internaut fondat de Norman Hajjar şi denumit Radio HK.
Zece ani mai târziu, YouTube, cel mai popular site de distribuţie video actual, îşi deschide serverele cu numai trei foşti angajaţi PayPal.

Gratuitatea
Ziarele gratuite tipărite pe hârtie precum "Compact" ; "Ring" sau “Curentul” oferă un conţinut informaţional mult mai slab decât cele contracost, însă au un "impact" al citirii mult mai mare în rândul tinerilor. Astfel, deducem că tânărul din societatea noastră este mult mai tentat sa consulte un ziar gratuit pentru a afla doar titlurile zilei, decât să cumpere un ziar contracost. Calitatea informaţiei nu constituie aici un criteriu selector, ci puterea financiara a fiecaruia. La nivel mondial, tirajul publicaţiilor gratuite a ajuns la 40 milioane de exemplare, se arată într-un raport al Asociaţie Mondiale a Ziarelor (WAN). Asadar, către ce ne îndreptăm ? Ziare gratuite ? Online sau tipărite ?
Informaţia nu mai poate avea un preţ atunci când e difuzată. Presa scrisă, indiferent de formatul folosit, nu poate îngrădii informaţia si nu o poate ascunde de ochii audienţei. Analiza evenimentelor, interviurile, reportajele rămân câteva elemente ale presei care nu pot fi difuzate totalmente gratuit publicului, din pricina nevoii de a răsplătii munca acelor oameni care le produc şi de a-şi acoperii proprile costuri de publicare.

Publicitatea
Publicitatea, sufletul comerţului, joacă şi în această scenă un rol extrem de important, prin faptul ca ea poate fi transpusă şi în mediul online. Astfel, centrimetrii pătraţi din ziare se transformă în click-uri valoroase pentru redacţie.
Site-urile cotidianelor nu sunt simple portaluri de informaţii statornice, ci sunt nişte jucători redutabili în topul celor mai accesate pagini dintr-o ţară modernă. Ierarhizarea lor în diferite topuri constituie o practică de a afla ce ziar conduce in rândul utilizatorilor internauţi. Şi nu este doar un gest de infatuare. Numărul de utilizatori sau de cititori se transformă în argument atunci când se stabileşte preţul unei reclame.
Dar, precum o excepţie care întăreşte regula, nici zona publicităţii online nu este în totalitate sigură şi nu aduce întodeauna câştigurile sperate de directori. Potrivit publicaţiei AdvertisingAge, editori ca Tribune Co, Lee Enterprises şi E.W. Scripps au raportat o scădere a veniturilor obţinute din publicitatea online în cel de-al doilea trimestru al acestui an. 7 Aceste scăderi au generat îngrijorare într-o industrie care părea o sursă neîntreruptă de venituri pentru site-urile celor mai importante ziare din Statele Unite.
Iată, deci, ca şi mediul digital este însoţit de “pericole” financiare, chiar şi pentru cele mai puternice publicaţii. Succesul unui ziar tipărit nu este întodeauna transpus şi în mediul online. Imaginea sau atitudinea pe care un cotidian o are atunci când este tipărit este de preferat să o aibe şi pe site. Şi aici nu vorbim doar de imagini sau texte. Vorbim de un concept, un brand, o idee care vinde ziarul şi care îl face unic pe piaţă. Acel element nu trebuie să fie dublu, ci unul singur în ambele medii.

Vanzari din ce in ce mai mici
Ziarele româneşti sunt într-o continuă scădere a vânzărilor din pricina dezinteresului majoritar afişat de public, dar şi de posibilitatea informării din alte surse (internet, Tv, radio). Considerate (greşit) gratuite.
Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT) a înregistrat, în perioada aprilie - iunie 2008, scăderi ale tirajului vândut la ziarele de calitate.8 Trendul este, însă, inversat de cele doua tabloide "Click", "Cancan" care se menţin pe poziţii fruntaşe. Liderul absolut al vânzărilor de cotidiane este reprezentat de "Libertatea" cu 250.000 de exemplare.
Deşi cunoaşte un trend descendent, Jurnalul Naţional, ziar editat de trustul Intact, se menţine pe poziţia de lider în categoria cotidianelor de calitate, cu o medie a vânzărilor de 70.000 de exemplare. Este urmat de "România Liberă", "Evenimentul Zilei", "Adevărul" si "Gândul".
Un sondaj desfăşurat de Reuters, la nivel mondial, arată că majoritatea editorilor din presă sunt optimişti în legătură cu viitorul publicaţiilor, însă consideră că sunt nevoiţi să se adapteze mai mult la era digitală.
Aproximativ 86% dintre respondenţi consideră că programele de ştiri ar trebui să fie integrate serviciilor digitale, din moment ce doi din trei respondenţi consideră că, în urmatorii zece ani, principala formă de consum a ştirilor va fi prin media electronice sau prin telefoane mobile. "În evoluţia celei de-a patra puteri în stat, nu se mai pune problema dacă, ci cum. Editorii ştiu soluţia: Inovează. Integrează. Sau dispari".
În cadrul sondajului, 56% dintre respondenţi au considerat că în viitor, în mare parte, ştirile printate sau pe internet vor fi gratuite. Procentul este în urcare, faţă de 48% anul trecut.
Potrivit celor 704 de directori chestionaţi, cel mai mare pericol pentru industrie este reprezentat de scăderea numărului de tineri care citesc ziarele, în timp ce numai 45% dintre editori au considerat că va avea loc o îmbunătăţire a calităţii jurnalismului în următorii zece ani.
Christoph Keese, redactor-sef al cotidianului german Die Welt, prezice că, în jurul anului 2015, publicaţiile pe internet vor avea un profit din publicitate în aceeiaşi măsură în care au ziarele tipărite astăzi. Motorul de căutare Google constituie un instrument extrem de necesar pentru o publicaţie online, iar indexarea optimă a paginilor web reprezintă un proces absolut necesar pentru a rezista într-o multime de alte link-uri.

Concluzii
Pentru publicul cititor această “bătălie” între mediul online şi offline reprezintă un avantaj, datorită faptului că informaţia (distribuită din ambele surse) ajunge la receptor sub forma dorită de el, pentru el.
Tinerii nu-şi concep ziua fără accesarea paginilor web preferate. Sursa lor de informaţie se află în mediul online. Astfel, cunosc mai puţin din plăcerea de a răsfoi paginile unui ziar, şi, în consecinţă, vor aprecia mai mult lumea digitală care îi informează, clasificând presa scrisă de domeniul trecutului.
Viaţa ziarelor tipărite nu a apus încă, ba chiar mai are destul de trăit, însă va deveni o metodă din ce în ce mai scumpă de a primii informaţia. Putem afirma că hârtia va ajunge un obiect de lux, dacă ţinem cont de expansiunea domeniului informatic şi de conceptul “informaţie gratuită”.
Site-ul unui ziar este că o carte de vizită pentru un nou cititor. De multe ori, astăzi, se întâmplă ca un cititor care vrea să-şi cumpere un alt ziar, consultă mai întâi site-ul pentru a-şi confirma sau infirma aşteptările. Evoluţia inevitabilă a mijloacelor mass media creează noi medii de propagare a informaţiilor, care le înlocuieşte, în cele din urmă, pe cele clasice. Să nu uităm că şi primul ziar tipărit din 1605 era considerat ca fiind deschizatorul unei noi ere, cea a cuvântului tipărit pe hârtie.
Domnul Mihai Coman, antropolog mass-media şi decan al Facultăţii de Jurnalism, declară: “Până acum, televiziunea era cea care îţi oferea libertatea de a alege, prin mânuirea telecomenzii. Acum însă Internetul face mai mult de-atât - îţi oferă libertatea de a-ţi construi singur propriul traseu. În curând, cititorului i se va oferi posibilitatea de a cumpăra „la bucată” articole. În urma unei sinteze a materialului oferite de jurnalist, cititorul alege subiectele de interes, fără costuri. Însă această gratuitate va dispărea cât de curănd, întrucât există deja publicaţii online care nu mai oferă articole integrale în mod gratuit, aceasta fiind o reacţie naturală de protejare a propriei afaceri. Acest lucru va mai reduce din elanul tinerei generaţii, pentru care Internetul s-a asociat cu gratuitatea şi cu o libertate totală de surfing, susţine Coman.
Încă o idee importantă ar fi că jurnalismul online presupune şi un alt tip de jurnalist. Unul care să ştie să scrie pentru cel mai mare redactor şef: motorul de căutare. Tot mai multe ediţii online îşi modelează conţinutul pentru a fi uşor citit de utilizatori şi mai ales de motoarele de căutare care nu percep nici ironia, nici umorul, ci informaţia clară, obiectivă.

Informatii provenite de la : Mediafax, 9 AM News, EurActiv, Bussines Adviser, Adevarul, M&AD Wall Street

Oamenii politici - vedere contemporană

"Lipsesc oamenii cuminţi, firile cumpătate şi care să opuie noilor doctrine credinţa lor în prefaceri mai puţin radicale, dar cu atât mai sănătoase, şi grija lor faţă de adevăratele lipsuri ale aşezământului nostru de stat - nerânduiala finanţelor, nepregătirea armatei, lipsa unei munci stăruitoare în toate domeniile producţiei, necinstea care se întinde în administraţie; lipsuri pe care curentele revoluţionare şi făuritoare de o nouă organizaţie de stat, departe de a le îndrepta, nu pot decât să le agraveze şi mai mult."

Grigore Gafencu, Însemnări politice. 1929-1939

Un vis frumos si indepartat...

In urma unui spectacol platit de noi cu bani, timp si nervi au ramas aceleasi "proceduri" clasice de intelegere. Inca o data, am invatat ca votul este bun de dragul imaginii false de corectitudine si democratie. Sutele de mii de persoane care au facut efortul sa participe la acest scrutin sunt, din nou, puse in fata unor fapte deja stiute, vorbite si programate. Nu in proportie totala, dar, cu siguranta, intr-una foarte mare. Nu te poti astepta la altceva cand mereu a fost asa, doar daca ai fi prea naiv.
Altceva as dori sa punctez deoarece faptul mai sus prezentat mi se pare extrem de vizibil si de elocvent.
Lumea de jos, din strada, din popor, este extrem de afectata. Ne intoxicam mult prea mult cu imaginea unor oameni care sunt mult prea sus pentru a-i observa pe cei de jos.
Avem inca oameni care locuiesc in masini abandonate. Avem inca oameni care nu se pot intretine din cauza unor probleme fizice. Avem inca oameni care-si castiga existenta din spalat parbrize sau cersand. Avem inca oameni care pun deoparte banii de intretinere si care de abia ajung sa isi procure hrana pentru o luna. Avem inca oameni care sufera de o boala si se intorc cu doua in plus din spitale. Avem inca oameni care mor din pricina nepasarii.
Avem parte de multa nedreptate crasa, care iata, inca ne mai motiveaza intr-un fel sa iesim la vot. Inca ne mai alimenteaza cu sentimentul fagaduintei si a bunei cuviinte care ar putea exista. Un vis frumos si indepartat, intr-o tara cruda si rece.

Alexandru Cristian Giurca, un elev din Germania

Alexandru Cristian Giurca, in varsta de 12 ani, este un elev pentru care blogging-ul reprezinta una dintre activitatile obisnuite, de zi cu zi. S-a nascut in Craiova, dar de aproximativ 2 ani locuieste impreuna cu parintii sai in Cottbus (Germania) si este elev in clasa a VI-a la scoala Erich Kästner. Primul sau post a fost este datat pe 26 noiembrie 2007. Pe langa computere, Alexandru este pasionat de plimbarile cu bicicleta, de echitatie, dar si de fotbal. De asemenea, participa in mod constat la enciclopedia Wikipedia, iar contributile sale au fost rasplatite anul acesta in cadrul concursului de scriere. Va las in compania unui interviu clasic, prietenesc, din care, sper eu, sa remarcam ca avem peste hotare oameni importanti. Si ar trebui sa facem mai mult ca sa-i pastram...


1. Esti o prezenta din ce in ce mai activa in blogosfera romaneasca. Chiar daca ai 12 ani, am observat ca postezi destul de des si cu aceeiasi placere de fiecare data. De unde aceasta pasiune pentru blogging ?

Imi face placere sa stiu ca sunt citit. Incerc sa scriu pentru a atrage cat mai multi cititori. Am deschis blog-ul la idea tatei si mai ales pentru a pastra legatura cu prietenii si colegii din Romania. La acel moment toti isi faceau site-uri la retelele sociale precum piczo si hi5. Am vrut sa-mi fac si eu dar tata mi-a recomandat blog-ul. A spus ca acele retele nu sunt pentru copii si probabil ca paginile colegilor mei nu vor avea nici un viitor. Astazi stiu ca in cea mai mare parte asa s-a intamplat. Initial mi-am facut pagina la googlepages iar mai apoi am deschis acest blog. Scriu in special despre viata mea in Germania (partea ei publica) . Am invatat multe aici si sper sa pot transmite aceste invataturi si cititorilor mei. In plus, activitatea de blogging iti imbunatateste si cunostintele despre lume si viata.

2. Ai petrecut o perioada destul de indelungata a copilariei tale in Romania, mai exact in Craiova. Exista ceva sau cineva de care ti-e dor ?

Daca ne gandim la rudele pe care le-am lasat acolo trebuie sa spun ca m-au vizitat aici la Cottbus sau ma vor vizita in curand. In rest, mi-ar face placere sa-i reintalnesc pe fostii mei colegi.

3. Spune-mi, macar, un lucru de care ai fost nemultumit in Romania.

Nu m-a nemultumit nimic in mod special in Romania. Ca elev am dus-o bine si am invatat intr-o scoala buna. Aici la scoala invat putin altfel decat in Romania - scoala este foarte mult bazata pe proiecte de echipa, ceea ce in Romania nu am facut niciodata. Acolo competitia era individuala. Craiova este un oras foarte aglomerat. Aici e mult mai liber, fara poluare si sunt multe posibilitati de excursii in natura.

4. In prezent, locuiesti in Cottbus (Germania), un oras cam friguros, as putea spune, dar, deosebit prin minunatele lucrari arhitectonice. Ce apreciezi cel mai mult in acest oras ?

Cottbus este un oras linistit. Populatia Craiovei, orasul unde am locuit in Romania, era de trei ori mai mare decat a Cottbus-ului.
Imi place mult teatrul din Cottbus, unde am fost din pacate doar odata, dar as vrea sa ma mai duc(nu prea sunt piese pentru mine, dar am sa merg la concerte). Daca vreau sa fac o plimbare pot sa merg in parcul Branitz, cel mai mare parc din Cottbus, sau in parcul Puschkin, care se afla la 50 de metri de locuinta mea, in fata scolii. In Cottbus exista multe obiective turistice. Multor oameni le place turnul Spremberger ( si eu cred ca este interesant). Merg cu placere si la cinematograful din Cottbus. Am fost acolo si la ziua unui coleg. Ma mai duc des pe la Lagune pentru ca imi place sa inot. Sambata ne ducem la cumparaturi pe strada Spremberger sau la Blechen Carre si pentru legume si fructe proaspete mergem in piata din Oberkirchplatz. Vara, cand este cald imi iau inghetata de la Da Capo, o cofetarie din Piata Veche. Acolo se face cea mai buna inghetata asortata cu fructe si sosuri. Pentru excursii cu bicicleta aleg imprejurimile orasului: Peitz sau Burg. Iar acum astept cu nerabdare iarna cand se va deschide piata de Craciun.

5. Revenind la blogging, ai deschis o serie de proiecte precum "Muzica Nu Zgomot" si "Blogger sub 18 ani". Intentionezi si altele ?

Deocamdata nu intentionez altele. Muzica NU Zgomot nu este chiar blog-ul meu. Particip si eu la el. A fost initial facut pentru a "lupta" impotriva unui anume stil de muzica. Apoi cu totii am realizat ca cea mai buna cale de a lupta impotriva lui este sa nu-l amintimm deloc :) Nici Blogger sub 18 ani nu mai este doar al meu. Acolo sunt mai multe persoane care au dorit sa participe.Nu e chiar un proiect ci doar "un loc de adunare" publica. Dupa 1 decembrie vom vedea ce facem mai departe.

6. Daca tot discutam despre proiecte online, spune-mi te rog despre pasiunea de a redacta articole pe enciclopedia Wikipedia. Participi chiar in aceasta perioada cu articolul "Erich Kästner" la concursul de scriere. Cum iti alegi subiectele ?

Sunt nou la Wikipedia dar am luat un premiu! Despre Erich Kästner m-am hotarat sa scriu pentru ca lipsea din Wikipedia romana, a fost un scriitor pentru copii si scoala la care invat ii poarta numele. In plus este foarte popular in Germania. Am mai scris si alte pagini pentru ca le-am considerat subiecte importante dar prea putin cunoscute in Romania. Desigur am scris si pagina orasului Cottbus. A fost prima pagina pe care am scris-o.

7. De asemenea, am observat ca ai vizitat multe orase din Germania. Care ti-a placut cel mai mult si de ce ?

Am fost ajutat si acum pe blog am o harta de la Google pe care sunt trecute orasele pe care le-am vizitat. Daca treci cu mouse-ul peste harta obtii informatii despre aceste orase.
Marea majoritate a vizitelor s-au intamplat in vacante (In restul timpului sunt la scoala).
Este greu sa spun doar un oras. As zice:
* Berlin-Potsdam - pentru ca nu sunt aglomerate au obiective turistice foarte frumoase, gazduiesc evenimente culturale interesante si au magazine bune :). Vizitati neaparat Sanssouci!
* Salzburg (Austria) - pentru ca este orasul lui Mozart, pentru ca are foarte multe concerte in aer liber, si pentru ca a fost construit din exploatatea sarii (impresionant nu?)
* Berchtesgadener Land - pentru ca este o regiune cu natura foarte frumoasa. Exista acolo si un parc national. Punctul cheie este Lacul Königssee.

8. Dincolo de imaginea buna pe care majoritatea oamenilor o au despre nemti, ce ne poti spune tu ? Unde exceleaza si unde nu ?

Eu nu pot sa spun ca "ma pricep la nemti". Vad doar orasul curat, nimeni nu arunca pe jos, tramvaiele si autobuzele sunt si ele curate, casele nu sunt foarte mari dar sunt frumoase si au obligatoriu gradina, nu fac galagie pe strada. Au si parti mai putin bune: tinerii au probleme cu alcoolul, nu se imprietenesc prea usor (eu mi-am facut primul prieten abia la 2 luni dupa ce am venit in scoala).
Dar exista 3 cuvinte care caracterizeaza Germania (am avut si noi o materie numita asa la scoala):
Wirtschaft, Arbeit und Technik - WAT adica Economie, Munca si Tehnica

9. Cand ai facut cunostinta pentru prima oara cu un calculator personal, ce te-a fascinat la inceput ?

La noi in casa a existat computer mult inainte de a ma naste eu. Eu am inceput sa ma joc la computer pe la 6 ani cand ma jucam Hercules. M-a fascinat diferenta de calitate dintre jocurile mele de pe Sega si cele de pe PC. Mai tarziu am folosit calculatorul in special pentru proiectele de la scoala (MS Word, Powerpoint etc) si am jucat alte jocuri mai tari.

10. Te-ai gandit in ce domeniu ai vrea sa lucrezi cand vei fi mare ?

M-a intrebat multa lume asta. Nu m-am gandit inca. La 6 ani vroiam sa devin vanzator de ziare. Mai apoi, pe la 7 ani, am vrut sa fiu taximetrist.

11. De ce calitati/aptitudini ar avea nevoie un copil de 10-14 ani pentru a se integra mai usor intr-o scoala germana ?
Cum te-ai descurcat tu, in primele saptamani ?

Trebuie sa fii perseverent. Daca nu stii limba germana e foarte greu. Dar eu am reusit sa ma adaptez bine. La inceput a fost greu. Mi-am facut primul prieten dupa 4 luni de scoala. Acum am mai multi prieteni si ne vizitam.

* Trebuie sa fii creativ pentru ca aici creativitatea este prima calitate dorita.
* Trebuie sa inveti singur pentru ca profesorii nu te imping sa inveti.
* Trebuie sa fii activ la ora pentru ca asta conteaza.
* Trebuie sa stii sa lucrezi in echipa pentru ca sunt foarte multe proiecte in echipa. In unele cazuri ne-am adunat si am invatat noi pe altul din echipa pentru ca altfel ne riscam notele noastre.
* Trebuie sa te concentrezi la teste pentru ca sunt cele mai importante.
* Trebuie sa fii sociabil pentru ca la sfarsit primesti o apreciere legat de asta.

12. Ai intalnit si alti copii romani de varsta ta, in orasul Cottbus ?

Nu am intalnit copii romani de varsta mea in Cottbus. Stiu copii mai mici decat mine (3, 4, 5 ani). Nu sunt foarte multi romani in Cottbus. Noi stim 8 romani in Cottbus. Am prieteni nemti, chinezi, olandezi, rusi, bulgari, greci, polonezi, vietnamezi si francezi.

13. Cum vezi tu blogul ? O metoda eficienta de a-ti transmite sentimentele sau un mediu excelent de a face bani din prelucrarea informatiei exterioare ?

Eu nu cred ca trebuie ca sentimentele sa fie facute publice pe Web. Cred ca trebuie sa spui ceva care este de folos celor care te citesc. De aceea sunt importante comentariile cititorilor. Bani din blog fac numai cei care lucreaza in echipe mari, cei care sunt originali si cei care abordeaza subiecte la moda.

14. Ce apreciezi mai mult la un blog, calitatea sau cantitatea ?

Sa spune ca ambele. Trebuie sa ai posturi multe pentru ca oamenii sa vina la tine. Pe de alta parte prefer sa caut lucruri cat mai interesante. Binenteles ca nu intotdeauna reusesc. Cele mai bune posturi sunt cele pe care le scrii personal dar astea necesita timp si in timpul scolii nu am asa de mult. Ma gandeam sa incep un jurnal de scoala dar nu stiu cat de mult ar interesa.

15. In incheiere, te rog sa ne spui un motto sau o regula dupa care te ghidezi in viata de zi cu zi sau un indemn pentru cei mai tineri care te citesc.

"Nu este obigatoriu sa spui ceea ce stii dar este obligatoriu sa stii ceea ce spui."

Cristian Tudor Popescu

Domnul Cristian Tudor Popescu reprezintă una dintre vocile cele mai pregnante şi mai dure din presa noastră, care a cunoscut adevarata afirmare după revoluţia din decembrie '89.
S-a nascut la data de 1 Octombrie 1956. Este absolvent al Facultăţii de Automatizări şi Calculatoare din Bucureşti, obţinând, în anul 1981, diploma de inginer.
Implicarea sa în literatură, celebrele sale articole din Adevărul, tăioasele şi crudele editoriale din Gândul, de astăzi, au format imaginea acestui jurnalist român. O imagine care cu greu poate fi ştearsă, alterată sau ignorată. Textele sale pline de idei si trăiri reale, nu false, aduc în faţa publicului o gândire calmă, severă, lucidă, mereu intransigentă, de care avem atât de multă nevoie în zilele noastre, precum o gură de apă în plin deşert. Suntem obişnuiţi cu texte plate, bidimensionale care zic multe, dar nu spun nimic. În cazul domnului Popescu putem vorbi într-adevăr de rânduri tridimensionale.
"Pentru mine nu a existat niciodată o obligativitate a scrisului. Nu am luat niciodată pixul în mână cu gândul că trebuie să scriu ceva pentru că sunt scriitor sau gazetar. Eu am scris numai când ceva din afara mea m-a făcut să tresar. Uneori pot trece ani între o tresărire şi punerea ei pe hârtie."
Una dintre pasiunile dânsului o reprezintă literatura stiintifico-fantastică, motiv pentru care a publicat o serie de lucrări din care putem aminti: "Planetarium" (1987), "Vremea mânzului sec" (1991), "Imperiul oglinzilor strâmbe" (1993), "Copiii fiarei" (1997) cât şi "Timp Mort" (1998). Datorită volumului de nuvele SF Planetarium, este recompensat cu premiul Congresului European de SF de la Montpellier.
Viaţa gazetarului Cristian Tudor Popescu începe în anul 1991 la ziarul "Adevarul" ca redactor şef adjunct şi apoi ca redactor şef. De asemenea, a ocupat aceeiaşi funcţie şi la saptamânalul "Adevărul literar şi artistic". În cele din urmă demisionează de la cotidianul Adevărul alături de alţi 81 de jurnalişti. Cu sprijinul lui Mircea Dinescu fondează ziarul Gândul, unde în prezent este senior-editor şi semnează o bună parte din editoriale.
"Ani de-a rândul am scris în ziar cu gândul ca nu peste mult timp o să mă apuc din nou de literatură. Asta îmi dădea un soi de insatisfacţie surdă, nu tăioasă, dar persistentă. Pâna când, brusc, am realizat, uitându-mă în urmă, că aceea era literatură, ce scriam în ziar."
Prezenţa CTP-ului în cadrul emisiunilor Tv a fost una discretă, doar în emisiunea "Cap si Pajură", moderată de Emil Hurezeanu, fiind invitat permanent, în rest fiind invitat doar în cazurile dezbaterilor politice sau a unor teme sociale. "Pentru mine, literatura e şi în ziar, şi în ce spun sau tac la televizor, si într-o întâlnire cu studenţii. O sclipire în ochii unui tânăr, când reusesc sa-l fac să simtă o idee, este literatură. Cu privire la literatură exista un subînţeles de un crunt simplism, pe care mulţi nu pot sau nu vor să-l vadă: literatura trebuie să vorbească despre trecut, mai mult sau mai puţin apropiat."
În martie 2003, este ales ca preşedinte al Clubului Român de Presă, demisionând din această funcţie în noiembrie 2006, pe motivul "mercenarilor din presa românească". În februarie 2007, Cristian Tudor Popescu a candidat la aceeaşi funcţie pentru încă un an şi a fost votat cu 113 voturi pentru, 16 împotrivă şi 8 abţineri.
"În România mă bucur de onorul simpatiei simplilor cetăţeni, "lumea bună" fie mă urăşte, fie se teme de mine. Cred că ciudatul meu succes mediatic se datorează şi faptului că nu mi l-am dorit neapărat şi pot să trăiesc liniştit fără el, începând din clipa asta."
"Mulţi dintre tinerii noştri vor totul şi, daca se poate, pe loc. Eu am publicat prima carte la 30 de ani şi mi-am luat prima masină, o Dacie pe care o am şi astăzi, la 39 de ani..."

Aprecieri critice:
“Fugit din realitatea insuportabilă în SF, momit apoi – de o revoluţie contrafăcută – să se reîntoarcă în realitate, Cristian Tudor Popescu nu mai are nici o scăpare decăt aceea de a renunţa, din când în când, să se învingă pe sine însuşi; de a înţelege că este un scriitor pe care trebuie să-l ia foarte în seamă.” (Dorin Tudoran)
“Gazetarul acesta este mai înainte de toate, un scriitor. Un condei absolut extraordinar, unul dintre cele mai puternice condeie literare din ultimul deceniu.” (Nicolae Manolescu) “
“Cristian Tudor Popescu îmi pare a fi unul dintre cei mai proeminenţi scriitori ai acestor ani” (Mircea Iorgulescu).
“Cristian Tudor Popescu nu urăşte. Nu cred să fi urât vreodată. Articolele lui pleacă din disperare. Din disperarea că lucruri atât de simple nu sunt înţelese.” (Augustin Buzura)
Precizare: Citatele din interiorul acestei lucrari provin din interviul realizat de Daniel Cristea-Enache, la data de 23 octombrie 2002, din colectia Romania literara nr. 43 .
Informaţii:
http://ro.wikipedia.org/
http://www.memoria.ro
http://agonia.ro
Text: Antonio Glodeanu