Ne punem deseori problema de ce sistemul de cercetare este unul şubred. De ce majoritatea cercetătorilor români care au terminat o facultate îşi îndreaptă atenţia către străinătate. De ce în ţara noastră, în ciuda încurajării timide din partea Ministerului, tot mai mulţi tineri performanţi, cu rezultate remarcabile, sunt atraşi de ofertele străine. Sunt multe întrebări la care le ştim răspunsul, la care le cunoaştem sursele şi efectele, însă la care doar răspundem, cei îndreptăţiţi să le rezolve plecând capul şi arătând cu degetul către alţi oameni. Unii mai responsabili decât ceilalţi, dar nici unul suficient pentru a impune o schimbare.
De obicei, stagiul într-un institut naţional este folosit de ei pentru căutarea unui serviciu mai bine plătit. Din acest motiv, numărul celor care pleacă este din ce in ce mai mare. Motivaţia puerilă "vin alţii" nu-şi are niciun fundament. De fiecare dată, tinerii cercetători sunt alţii, cu alte viziuni, cu altă experienţă şi cu un nou set de perspective. S-ar putea ca anul viitor doar 50% din cei prezenţi acum să-ţi calce pragul institutului. De ce? Pentru că nu i-ai valorificat pe cei prezenţi şi urmatorii vor afla asta.
Pentru mulţi, dar mai ales pentru domnul Horia Ene (fost ministru al Cercetarii), emigrarea poate constitui o problemă personală, insa atunci când acest fenomen ia proporţii, repercusiunile sunt nefaste pe termen lung. De aceea va propun sa analizam situatia cercetarii romanesti actuale.
Situatia actuala
Din punct de vedere al investiţiilor, procentul preconizat din PIB pentru anul 2010 este de 1%, urmând ca până în 2013 acesta să ajungă la 1,5 %. Comentariu: În octombrie 2008, Călin Popescu Tăriceanu a susţinut iniţiativa de a acorda cercetării 3 % din Produsul Intern Brut, [1] aproximativ 1 miliard de dolari, precizând că “un învăţământ performant, care să funcţioneze ca o locomotivă, alături de o cercetare viabilă vor deveni reperele dezvoltării economiei româneşti.” (click pe imagine pt. rezolutia maxima)
Datele obţinute de la Eurostat, institutul european de statistică, ne arata totuşi că investiţiile româneşti în domeniul de cercetare sunt mult mai reduse decât declaraţiile oamenilor noştri politici.
Statele care au alocat cel mai mare procent din PIB pentru cercetare au fost: Suedia (3,82% din PIB), Finlanda (3,45%), Germania (2,51%), Austria (2,45%) şi Danemarca (2,43%). La celălalt capăt al clasamentului, ţările care au alocat cei mai puţini bani cercetării sunt: Slovacia (0,49% din PIB), Bulgaria (0,48%), România (0,46%) şi Cipru (0,42%).
România a alocat 444 milioane de euro pentru cercetare în 2006, comparativ cu 486 milioane de euro în cazul Sloveniei, 900 milioane de euro în cazul Ungariei, 1,761 miliarde euro în cazul Cehiei şi 1,513 miliarde euro în cazul Poloniei. [2]
Făcând o retrospectivă, în ţara noastră, fondurile pentru cercetare au avansat de la 0,37% din PIB în 2000 la 0,46 % din PIB în 2006, iar în 2008 la aproximativ 0.72 % , ceea ce ne dă de gândit asupra procentului de 3% promis de fostul premier.
Indiferent cât de mult analizăm datele, imaginea unei cercetări competente şi competitive lipseşte în România. Suntem cu mult în urma statelor care au înţeles că prin educaţie şi cercetare nivelul economic al ţării creşte. Suntem cu mult în urma statelor care şi-au dat seama că prin investiţii în infrastructură gradul de eficienţă creşte.
Nemultumirile cercetatorilor romani
Un capitol aparte il au nemultumirile. Prima cauza este, fara indoiala, lipsa echipamentelor performante care sa permita niste cercetari de nivel mondial. Astazi, aceasta problema este pe jumatate rezolvata prin faptul ca se poate participa la un proiect international care sa-ti permita lucrul alaturi de un colectiv de cercetare europeana, cu dotari corespunzatoare.
A doua problema stringeta o reprezinta valoarea modica a proiectelor de cercetare din institutiile nationale care determina o salarizare necorespunzatoare. Chiriile extrem de ridicate din Bucuresti, lipsa suportului financiar din partea parintilor in cazul insuficientei se pot dovedi cateva probleme extrem de grele pentru un tanar cercetator.
Un al treilea motiv de nemultumire este constituit de modul in care se evalueaza proiectele de cercetare. Comisiile responsabile cu impartirea banilor functioneaza, de cele mai multe ori, dupa principii greu de explicat stiintific. Uneori conteaza mult mai mult daca il cunosti pe cel care te finanteaza, decat valoare proiectului in sine. Alteori, lipsa documentarii comisiei asupra unei probleme transforma un proiect impresionant intr-unul banal. Multi devin evaluatori doar pentru ca se invart niste bani si, nu-i asa, mai bine sa-i iei decat sa-i dai. [3]
In epoca vitezei, unde internetul a devenit ceva banal, foarte putini cercetatori romani reusesc sa ia contactul cu cei din strainatate. Organizarea unui forum/site de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii dedicat acestui subiect ar aduce, fara indoiala, avantaje atat in randul celor plecati, cat mai ales celor care isi propun sa realizeze proiecte in Romania si au nevoie de sprijinul unui cercetator cu experienta. Lipsa contactului intre cercetatori duce incet si sigur catre imbatranirea cercetarii romanesti. Singura asociatie care a incercat sa adune oamenii de stiinta ai Romaniei, ce-i drept intr-un loc virtual, este AdAstra. Insa... Guvernantii nostri sunt preocupati sa sugrume cat mai mult bugetul cercetarii: Fostul ministru Anton se plânge: „Bugetul cercetării e de ...“ (30 ianuarie 2009) [4]
Posibile solutii
Chiar daca pare o masura avangardista, trebuie sa sprijinim plecare cercetatorilor catre o institutie din strainatate deoarece numai asa se pot instrui la un nivel performant si competitiv cu celelalte tari - inclusiv cu ceilalti competitori.
Problema cea mai mare este ca-i uitam plecati si ne mai amintim de ei o data sau de doua ori pe an atunci cand citim in paginile publicatiilor straine de performanta lor. Ministerul Educatiei si Cercetatarii trebuie sa ofere solutii clare si pertinente tinerilor care au studiat in strainatate si doresc sa revina in tara. Pe langa minister si universitatile au rolul de a mentine contactul cu ei. Dar profitul sclipitor ce apare la sosirea noilor studenti, eliberarea diplomelor precum adeverintele si multe alte nereguli care se petrec in invatamantul superior romanesc sugruma practic orice dezvoltare corecta si reala a Romaniei.
"Acum 50 de ani, comunistii au infometat intelectualii in inchisori. Astazi, clasa politica reuseste aceeasi performanta in stare de libertate." Tudor Ionel Oprea
Asistam asadar la o realitate crunta care nu da semne de refacere si se transforma usor dar sigur intr-o gaura neagra a sistemului romanesc. Cel mai elocvent si, in acelasi timp, recent exemplu il reprezinta noul buget realizat de guvenul condus de Emil Boc. Cercetarea primeste nici mai mult, nici mai putin de 0.18 % din PIB, ceea ce inseamna aproximativ 1.1 miliarde de lei. [5] Rezultatul ? Aproximativ 800 de cercetatori dati afara din Institutul National de Fizica si Inginerie Nucleara. [6] Sa ne mai amintim de planurile indraznete (si asumate) pentru 2010 de alocare a 1% din PIB sau de fantezismul domnului Tariceanu care preconiza 3 % ?
Concluzii
Anul 2009 se dovedeste a fi unul dintre cei mai grei pentru cercetarea din Romania. Nerespectarea promisiunilor facute de guvernantii nostri nu mai reprezinta demult o noutate, insa nerespectarea legii constituie o incalcare grava care da prilejul tuturor sindicatelor si asociatiilor sa se reuneasca pentru eventuale proteste. Dar asa cum arata realitatea, nimic nu pare sa-i sperie pe conducatorii nostri. O asemenea cercetare nu poate exista. Nu poate creea si inova nimic.
Din punct de vedere financiar, pentru fiecare emigrant care a terminat o facultate, Romania pierde ca. 50.000 $ / persoana. [7] Suma simbolizeaza costul a 16-20 de ani de scolarizare, bani pe care societatea romaneasca nu-i mai poate recupera. Acestea sunt consecintele directe ale unei batai de joc ce tine de cativa ani buni si care continua si astazi.
1- Tariceanu: Educatia a primit si va primi 6% din PIB, iar Cercetarea va primi 3% din PIB
2- Romania, codasa in UE la cheltuielile pentru cercetare
3- Cuvânt la masa rotunda privind situatia tinerilor din învatamântul superior si din cercetare. (Mihai Bazu)
4- Fostul ministru Anton se plânge: „Bugetul cercetarii e de cacat“
5- Cercetarea se va prabusi doar cu banii pe care i-a alocat Guvernul
6- Bugetul lui Boc - 800 de cercetatori dati afara de la Magurele.
7- De veghe in cercetarea romaneasca (Tudor Ionel Oprea)
